CyberMatrix
Administrator
Data inscrierii: 06/Dec/2007
Mesaje: 18
|
 Trimis: 14/12/2007 19:37 Titlul subiectului: Despre Ocultism |
 |
|
Mister.. interes…dorinta…aspiratie …hermetism…”ermetism”…
Motivul real al studiului acestor stiinte esoterice este intotdeauna transformarea spirtuala, cunoasterea si cunoasterea de Sine, mai ales.
Aici este doar o schema a schemelor despre hermetici. sau nici macar atat. Daca doriti cu adevarat mai mult, trebuie sa studiati, sa minciti si sa va transformati.
“ªtiinþele oculte” cuprind mai multe discipline distincte: alchimia, magia etc. E dificil, totuºi, de alcãtuit o clasificare riguroasã, si anume din douã motive. Mai întâi, fiindcã în acest domeniu domneºte adeseori confuzia. Apoi, si mai ales, pentru cã despãrþirea în discipline distincte nu poate fi definitivã, ca în „ºtiinþele profane”. Se ºtie ce sunt chimia, fizica, biologia — sau cel puþin se cunosc diferenþele dintre ele ºi particularitãþile lor. În schimb, între alchimie si magie frontiera este nesigurã. Se pare chiar cã distincþia ar fi relativã. Alchimia ºi astrologia „lucreazã” asupra aceluiaºi obiect: planetele sau metalele. Cutare planetã corespunde într-adevãr cutãrui metal (ºi chiar cutãrui numãr) — punctul de vedere constituind nuanþa dintre demersuri. Astrologia considerã lucrurile la nivelul macrocosmosului (nivelul Universului); alchimia la acela al microcosmosului (nivelul subiectului).
Se va spune cã alchimia si astrologia urmãresc scopuri diferite: transformarea plumbului în aur în cazul uneia ºi prezicerile în cazul celeilalte. Trebuie însã avut în vedere cã plumbul, aurul sau prezicerea se cuvine a fi considerate în accepþiunea lor simbolicã. Ne-am înºela amarnic dacã am rãmâne la planul ,,profan”. În al doilea rând, trebuie mai ales sã înþelegem cã indiferent ce disciplinã hermeticã urmãreºte sã modifice, sã „transmute”, sã „reabiliteze” lucrurile. Astrologia, în accepþia ei iniþialã, nu înseamnã simplã contemplare a unui destin, ci înþelegere ºi acþiune.
Obiectul hermetismului se aseamãnã din punct de vedere metodologic cu acela al fenomenologiei husserliene. Nu existã fiinþa (eul, subiectul), nici omenirea (obiectivul). Existã doar fiinþa-în-lume. Fiindcã fiinþa este o fiinþã amestecatã: în acelaºi timp intimitate extremã ºi ultimã cosmicitate.
Se poate conchide cã disciplinele hermetismului se aseamãnã ºi se unesc prin metodele lor, dar se deosebesc prin măsură universului pe care se strãduiesc sã-l determine ºi în acelaºi timp sã-l viseze. Presimþirea diferitelor direcþii cere o anume familiarizare cu demersul. Pentru un primitiv, nuanþele ce reies de la sine între geneticã ºi fizica nuclearã sunt absolut derizorii! Fiindcã lui îi lipseºte cultura ºtiinþificã. Aºa cum îi lipseºte profanului o culturã hermeticã. În schimb, metodele ºî conceptele se lasã uºor înþelese, fie ºi numai când le opunem conceptelor proprii ºtiinþelor profane. Sã citãm, în trecere, analogia, care nu are aproape nimic comun cu retorica, ori semnificaþia numerelor care, în ocultism, înseamnã mai mult decât o simplã numãrãtoare.
N-am epuiza subiectul dacã n-am nota, în sfârºit, cã despãrþirea corpusului hermetic în diverse discipline rãmâne în esenþã aleatorie. Corpusul este transcendental. Invers decât acela al ºtiinþelor. Disciplinele sunt doar niºte modalitãþi ale sale. Sau inserþii în lume. Cum poate oare transcendentalul sã coboare în lume ºi sã nu cadã sub simþuri? Ocultismul se strãduieºte sã rãspundã acestei enigme. |
|
